Eu sa fac ... ?

Ma simt depasit; din nou. In jurul meu, femeia de servici tipa la oameni cum ca fac mizerie si atunci ea trebuie sa faca curat... Secretara se simte jignita ca trebuie sa faca o baza de date ("se plafoneaza"). Taximetristul e deranjat de aproape orice destinatie ar avea cursa mea (ori e aglomerat, ori prea aproape...). Ospatarului i se pare absurd ca vreau o salata fara ceapa; cine e el sa tina minte toate prostiile astea?! La ghiseul de informatii auzi cuvintele "de unde sa stiu eu?" si deja nervii sunt intinsi spre maxim. Faptul ca ala de la radio este deranjat ca i se duc piese sa le asculte devine firesc. La fel si prostituata care, desigur, e prea pretioasa pentru orice forma interesanta de sex.
Serviciile in tara noastra sunt ca o pagina de hi5 tinuta "private". O fac dar nu trebuie sa o vada nimeni. Ma duc la servici, imi pierd timpul si nervii, dar nu incerc sa-mi fac treaba.
Ok, nici mie nu-mi place ce fac. M-am saturat si de rutina si de probleme. Dar am ales sa fac asta. Explodez pe blog, imi promit ca o sa arunc telefonul si nu o sa mai aud niciodata de el sau de jobul meu. Dar pana atunci... daca am ales sa fac asta, daca din asta traiesc, daca oricum trebuie sa fac treaba... mimez interesul. Nu stiu de cate ori imi iese, dar incerc sa fiu un om bun. Nu e nimeni vinovat pentru nemultumirile si frustrarile mele...
Cu totii, in mintea noastra, suntem mai sus si meritam mai mult. Ne plafonam in proiecte care ne asigura ratele, dar nu facem nimic pentru a dovedi ca suntem mai buni. O porcarie....

Vedeta pentru o zi; cu Gratiela

In anul 1994, Christine Shelly s-a facut de ras aparand politica statului american de a nu recunoaste ca in Rwanda se facea genocid. Aceasta specialista in comunicare a Departamentului de Stat american nu apare pe wikipedia si nu are nicio realizare notabila. Declaratia ei de atunci este inclusa insa in toate filmele despre Rwanda (Hotel Rwanda, Shooting Dogs etc.). Resurse despre situatia de atunci gasiti aici:

Zilele trecute, Gratiela Ionescu a reprezentat Ministerul roman de Finante la o intalnire cu aproximativ 50 de inteprinzatori romani pe tema impozitului forfetar. Acest parazit social a sustinut cu aroganta si impertinenta pozitia guvernamentala, afirmand despre firmele "inchise" in luna aprilie "Foarte bine ca s-au suspendat! In sfarsit au facut ce trebuia!"

Iata ca in anul 2009 o incapabila, o nimeni, o intretinuta din banii publici reuseste sa fie pe prima pagina pe hotnews.ro doar pentru ca este suficient de nesimtita sa ne spuna tuturor ca Guvernul nu greseste niciodata, indiferent de cifre. Pariez ca nu vom auzi niciodata de vreo actiune trecuta sau viitoare a acestei ratate mediocrii; ba mai mult ca acest nume nu va insemna nimic pentru nimeni, cu exceptia familia ei.

Despre Christine Shelley am gasit cu greu linkul prin care un fost coleg anunta decesul ei. Despre morti numai de bine, sau daca n-ai cum sa spui nimic de bine, nu mai spui. Gratiela insa inca este in viata. O groaza de firme nu mai sunt. Gratiela Ionescu este acea mizerie de om pe care o vedeti la ghiseele ANAF incarnata in mii de functionare acre care "muncesc" pe cateva milioane fie pentru ca nu sunt in stare de altceva fie pentru ca iau spaga.